Jocurile Olimpice, Soft-power și Filiera Franceză

Jocurile Olimpice își au originea în Grecia antică, dar de reîncarnarea lor este vinovată Franța modernă!

• Jocurile Olimpice nu uită asta, iar cel mai bun exemplu este ceremonia de anunțare a medaliilor. Este un moment special, în care organizatorii se adresează în franceză!
• Jocurile Olimpice au fost reînviate în anii 1890 de un nobil francez, baronul Pierre de Coubertin, deținătorul unei moșteniri controversate.
• În timp ce Parisul se pregătește să găzduiască Jocurile Olimpice din 2024, la 100 de ani de la ultima organizare, încercăm să arătăm de ce multe aspecte ale Jocurilor Olimpice moderne sunt fundamental franceze.

Jocurile Olimpice moderne s-au născut grație eforturilor unui nobil francez

• Născut la Paris în 1863, Coubertin și-a dedicat viața readucerii în actualitate a tradiției antice grecești. De altfel, inima lui, detaliu destul de straniu, se odihnește la Coubertin Grove din Olympia, Grecia.
• Pierre de Coubertin a imaginat Jocurile Olimpice ca pe un exercițiu pacifist care ar putea stimula cooperarea și pacea internațională, mai ales după înfrângerea Franței în războiul franco-prusac.
• Jocurile Olimpice moderne au fost relansate oficial de la Paris la Universitatea Sorbona în 1894 – marcată de o ceremonie 130 de ani mai târziu acolo, pe 23 iunie – și pentru mulți ani, franceza a fost singura limbă a Jocurilor.
• Engleza a fost adăugată doar zeci de ani mai târziu, deși franceza încă rămâne limba Jocurilor Olimpice, păstrând moștenirea fondării sale.
• În timp ce prima Olimpiadă modernă au avut loc în Grecia, în 1896, pentru a onora rădăcinile lor străvechi, a doua Olimpiada, cea din 1900 a fost găzduită la Paris.
• „La începutul secolului al XX-lea, Franța era centrul mondial al artei și sportului”, spune Patrick Clastres, istoric al sportului la Universitatea din Lausanne.

Francezii au desăvârșit legătura dintre arte și sport

• Pierre de Coubertin a crezut cu tărie în combinația dintre „mușchi și minte”, văzând combinarea sportului cu arta ca o piatră de temelie a etosului olimpic.
• A fost inspirat de grecii antici, care celebrau atât excelența fizică, cât și artistică.
• Pierre de Coubertin a introdus artele la Jocurile Olimpice în 1912 cu „Pentatlonul Muzelor” – o competiție inspirată din atletism care avea corespondentul artistic în literatură, pictură, muzică, sculptură și arhitectură.
• Pentru Paris 2024, moștenirea lui Coubertin este evocată în competiții artistice precum „Pentatlonul Artelor” de la Palatul Versailles dar și alte inițiative similare.
• Muzeul Național al Sportului Francez din Nisa, alături de alte aproximativ 1.000 de orașe franceze participă la Olimpiada Culturală, care promovează evenimente culturale cu tematică Olimpică.
• „Grecii antici vedeau sporturile și artele legate sub umbrela științelor umaniste. Este important pentru Paris, în special din postura sa de capitală culturală, să sărbătorească acest lucru”, spune Dominique Hervieu din postura de șef al Olimpiadei Culturale Paris 2024.

Unii experți consideră că intențiile lui Pierre de Coubertin nu au fost atât de nobile

El a introdus artele la Jocurile Olimpice „cu scopul de a contracara ceea ce el considera că este vulgarizarea Jocurilor prin abordare comercială a Americanilor”, spune Patrick Clastres. „Baronul Pierre de Coubertin”, adaugă el, „era un pic snob”.

Moștenirea olimpică franceză include cifre discutabile

• Poate că unul dintre motivele pentru care legătura franceză cu Jocurile Olimpice nu este mai larg recunoscută este că fondatorul ei este o persoană non grata pentru mulți.
• Viziunea lui Coubertin pentru Jocurile Olimpice a fost excluzivă, conform lui Nicolas Bancel, istoric contemporan la Universitatea din Lausanne. De exemplu, Pierre de Coubertin s-a opus vehement participării femeilor la olimpiadă.

„El credea că femeile olimpice vor aduce rușine Jocurilor”, dezvăluie Nicolas Bancel.

Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936

• Cu toate acestea, cea mai gravă acuzație împotriva lui Pierre de Coubertin a fost scrisoarea personală pe care i-a trimis-o lui Adolf Hitler, lăudându-l atât pe dictatorul nazist cât și creația sa politică, cel de-al treilea Reich.
• Patrick Clastres notează că, în misivă, Pierre de Coubertin l-a felicitat pe Adolf Hitler pentru Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936.
• Asociația familiei Coubertin spune că Adolf Hitler și Pierre de Coubertin nu au menținut o corespondență regulată.
• „Schimburile au avut loc prin terți sau s-au limitat la câteva scrisori politicoase”, a scris un purtător de cuvânt al asociației într-o declarație pentru The Associated Press.
• Săptămâna aceasta, la Universitatea Sorbona din Paris a avut loc un omagiu pentru a comemora discursul ținut de Pierre de Coubertin în 1894 la deschiderea primelor Jocuri Olimpice moderne.

La aceasta a participat și Președintele Comitetului Olimpic Internațional, Thomas Bach.

• Dar și alți înalți demnitari, inclusiv nepoata din a patra generație a lui Pierre de Coubertin, Alexandra de Navacelle de Coubertin, alături de Prințesa Charlene de Monaco.
• „Ceea ce lipsește uneori în discuțiile despre Coubertin este contextul timpului său. Fiecare persoană are dreptul să fie judecată numai în funcție de contextul timpului său”, a afirmat Thomas Bach. „Franța poate fi cu adevărat mândră de Coubertin și de moștenirea sa.”

Sunt Jocurile Olimpice un instrument de pionierat al soft-powerului francez?

• Franța a înțeles de mult potențialul Jocurilor Olimpice ca un instrument de soft power, fiind probabil unul dintre primii beneficiari moderni ai acestui concept.
• Soft-power se referă la capacitatea unei țări de a-și răspândii influența prin mijloace culturale sau ideologice, mai degrabă decât prin forța militară.
• Patrick Clastres subliniază că Jocurile de la Paris din 1924 au fost primele Olimpiade moderne care au folosit mass-media și propaganda pentru a câștiga prestigiu.
• Guvernul francez a folosit ziarele, radioul și chiar resursele militare pentru a difuza Jocurile Olimpice, înființând pentru prima dată un centru de presă pe un stadion.
• Într-o mișcare de pionierat, Franța a creat un Birou de Sport în cadrul Ministerului de Externe francez în 1920.
• „A fost un instrument francez de propagandă sportivă care a servit altor interese conexe franceze”, spune Patrick Clastres.

Această inițiativă a marcat era recrutării birocraților pentru promovarea intereselor naționale prin sport.

• „Puterea sportivă franceză a luat monopolul imaginii. Toate imaginile au fost produse de autoritatea sportivă franceză și vândute presei. Fotografii au fost plătiți de comitetul francez al Jocurilor Olimpice”, explică Patrick Clastres.
• Franța, devastată după Primul Război Mondial, dar păstrând prestigiul învingătorului și o influență considerabilă, a căutat să folosească soft-power pentru a-și promova poziția internațională.
• „Franța a fost în mare parte distrusă din cauza războiului, dar a fost învingătoare, așa că a avut o mare influență în Europa. Ei dețineau și controlul Societății Națiunilor și doreau să sărbătorească această nouă eră în Jocurile din 1924”, notează Patrick Clastres.
• Astăzi, după 100 de ani, în așteptarea Jocurilor Olimpice ce stau să înceapă, putem să remarcăm împreună cât de multe s-au schimbat și cât de multe au rămas la fel de-a lungul unui secol lung ce a trecut clipind.
• Și desigur, să-i adresăm lui Pierre de Coubertin un bine-meritat „merci”!

Sursa Associated Press

Citește și JO Paris 2024: 1 milion de bilete la fotbal încă disponibile