Cecilia Payne-Gaposchkin, simbolul savantului necunoscut!
Astrofizicianul britanico-american Cecilia Payne-Gaposchkin este cu siguranță una din stelele astronomiei. Ea a descoperit compoziția stelelor din univers, fără însă să primească recunoașterea academică.
Cine a fost Cecilia Payne-Gaposchkin?
Cecilia Payne, care s-a mutat cu familia ei la Londra pentru educația fratelui ei, s-a lovit de un refuz categoric atunci când a solicitat finanțarea familiei pentru studiile proprii.
Fără a dezarma din cauza asta, Cecilia Payne a reușit să obțină o bursă de studii la Universitatea Cambridge, în 1919.
În timpul studiilor sale la Cambridge, ea a participat la o expediție de observare și fotografiere a stelelor În apropierea eclipsei de soare, pentru un test comandat de Albert Einstein. Teoria relativității este de fapt cea care i-a stârnit Ceciliei Payne interesul pentru lumea astronomiei, la încă frageda vârsta de 19 ani
Cu toate că Cecilia Payne și-a încheiat cu succes studiile la Universitatea Cambridge, ea nu a primit niciodată o diplomă. Cambridge nu a oferit diplome femeilor până în 1948!
Dându-și seama de constrângerile unei cariere în Marea Britanie acelor vremuri, unde singura oportunitate era să predea științe sau să se dedice unei vieți casnice, Cecilia a luat o hotărâre îndrăzneață, mutându-se în Statele Unite. Aici femeile aveau deja mai multe șanse de a activa în domeniul cercetării științifice.
Astfel, în 1923, Cecilia Payne părăsește Anglia pentru a se muta la Observatorul Colegiului Harvard, după ce i-a fost prezentată lui Harlow Shapley, directorul acestuia, care intenționa să dezvolte un program special dedicat astronomiei.
Cecilia Payne-Gaposchkin
Cecilia Payne a aplicat la o bursă, pe care a și obținut-o, devenind a doua femeie bursantă la Harvard și a prima persoană care a obținut un doctorat în astronomie, la Colegiul Radcliffe de la Universitatea Harvard.
Harlow Shapley, care a încurajat-o întotdeauna pe Payne să-și urmeze calea, a îndemnat-o să-și pregătească tema de doctorat iar Cecilia a finalizat teza în 1925. Deja studiase peste 300.000 de stele, aplicând teoria ionizării a fizicianului indian Meghnad Saha pentru a demonstra abundența hidrogenului și a heliului în atomii Căii Lactee.
Cu această teză de doctorat, Cecila Payne nu numai că a descoperit din ce a fost făcut universul, dar a descoperit și elementele din care a fost făcut Soarele și asemănarea dintre Pământ și Soare.
Însă la momentul prezentării, teza sa de doctorat nu a fost recunoscută. Schimbările erau atât de mari încât comunitatea științifică nu le putea accepta. Și veneau de la o femeie!
Mulți ani mai târziu, astronomul ruso-american Otto Struve a catalogat opera Ceciliei ca „cea mai strălucită teză de doctorat scrisă vreodată în astronomie”.
Iar Henry Norris Russell, astronomul american creditat pentru descoperirea faptului că elementele și compozițiile Soarelui sunt similare cu Pământul, a descoperit acest lucru la patru ani după teza lui Payne, care din păcate nu a fost publicată.
Mai târziu, Russell și-a dat seama de pre-descoperirea lui Payne și a creditat-o în 1929, în timp ce își publica descoperirile.
Payne, care și-a petrecut viața lucrând în domeniul științei la Harvard, a petrecut ani de zile lucrând în joburi de cercetare mai puțin prestigioase și prost plătite. Profesorul Shapley, protectorul ei, a reușit să-i dea titlul de „astronom” abia în 1938, la zeci de ani după doctoratul său, în timp ce lucrarea ei nu a fost publicată în catalogul Harvard până în 1945.
Donald Menzel, care a devenit următorul director al Observatorului Colegiului Harvard în 1954, a numit-o pe Payne în 1956 drept prima femeie profesor cu normă întreagă la Harvard și mai târziu a devenit prima femeie care a condus un departament la Harvard, deschizând o cale inovatoare pentru femei în știința de la Harvard, inspirând o întreagă generație de femei să urmeze știința.
În timp ce impactul lui Payne-Gaposchkin asupra astronomiei este de netăgăduit, povestea ei evidențiază, de asemenea, problemele cu care s-au confruntat femeile în știință.
Sursa The People
Citește și După un an tulbure, numărul aplicanților la Harvard scade
