Palestinienii marchează cea mai tristă comemorare a Nakba
Exodul a 450.000 de oameni din Rafah, după șapte luni de strămutări forțate în Fâșia Gaza, oferă o nouă dimensiune a Nakba (catastrofă), în cel mai trist moment al comemorării expulzării de acum șapte decenii.
- Pe 15 mai, în timp ce palestinienii comemorau o aniversare deosebit de emoționantă a Nakba, armata israeliană a ordonat evacuarea forțată a locuitorilor din alte două cartiere din nordul Fâșiei Gaza: Shaykh Za’id și Al Mansihya, lângă Beit Lahiya.
- Dacă aniversarea anterioară a fost simbolică pentru că a marcat 75 de ani de la expulzarea în masă a sute de mii de palestinieni pentru a crea Statul Israel în 1948, a 76-a este cu atât mai mult: cuvântul Nakba a revenit în ultimele luni în vocabularul politic al Orientul Mijlociu, nu ca o amintire trecută a marii catastrofe care modelează identitatea palestiniană, ci ca o amenințare nouă și prezentă după șapte luni de război în Gaza, fără un final vizibil.
- Aproximativ 450.000 de persoane au fugit din Rafah – ultimul refugiu pentru marea majoritate a palestinienilor din Fâșia Gaza – de săptămâna trecută, când Israelul a ocupat punctul de trecere a frontierei cu Egiptul și a ordonat o evacuare parțială în vederea lansării unei ofensive terestre, potrivit datelor ONU.
- Războiul din Gaza a generat cea mai mare strămutare forțată de palestinieni de la Nakba, care se traduce prin „catastrofă” în arabă, când aproximativ 750.000 de palestinieni (două treimi din populația arabă din actualul stat Israel) au fost expulzați sau au fugit între 1947 și 1949, în fața înaintării, la început, a milițiilor evreiești și mai târziu a forțelor de apărare a Israelului (IDF) nou create.
- În ajunul aniversării, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene în limba arabă, Avichay Adraee, a emis un ordin de evacuare obligatoriu pentru Al-Atatra și Salatin, două zone din Jabalia, cea mai mare tabără de refugiați din Fâșia Gaza (populată de descendenții celor care au fugit în timpul Nakba), pe care IDF l-au reocupat și în care se estimează că vor rămâne peste 100.000 de civili. „Hamas și alte organizații teroriste desfășoară activități teroriste și trage cu rachete de acolo în localitățile israeliene”, a spus el.
Dacă există un loc în care Nakba este mai mult decât un cuvânt, acesta este Fâșia Gaza.
- Două treimi din cei 2,3 milioane de locuitori ai săi dețin statutul de refugiat, moștenit de la cei care au fugit cu șapte decenii în urmă. După primul război arabo-israelian (1948-1949), Israelul i-a împiedicat să se întoarcă și le-a distrus casele sau a construit cooperative agricole sau parcuri naționale peste cele peste 400 de sate în care locuiseră. În total, aproape șase milioane de palestinieni răspândiți în Gaza, Cisiordania, Iordania, Liban și Siria au statut de refugiat, cu alte sute de mii în alte țări.
- Fawzia Abu Libdeh face parte din palestinienii care au trăit Nakba. Ea a spus televiziunii Al Jazeera că acesta este cel mai rău război pe care l-a trăit de când a sosit în Gaza în 1948. „Niciunul [din conflictele anterioare] nu este ca acesta. Ne torturează să ne părăsim pământul, dar noi suntem de aici și nu vom pleca”, a spus ea.
- Umm Mohammed, în vârstă de 80 de ani, originar din orașul din deșert Negev, cunoscut atunci în arabă drept Bir Seba (azi, Beer Sheva în Israel), spune o poveste similară. A evadat în Fâșia Gaza în copilărie, împreună cu familia sa, astăzi încearcă să evadeze din nou într-un cort din Rafah, sub amenințarea unei ofensive israeliene sau a unui nou exod. „Nu există nicio catastrofă mai rea decât aceasta”, a declarat pentru Reuters, folosind cuvântul care definește Nakba. „Sunt aici de aproximativ 80 de ani și nu am văzut o catastrofă ca aceasta. Casele noastre au dispărut, copiii noștri au plecat, proprietatea noastră a dispărut, aurul nostru a dispărut, veniturile noastre au dispărut – nimic nu a mai rămas. Ce ne mai rămâne să plângem?”
„Așa se va termina!”
- Paralela istorică nu este doar pe buzele palestinienilor. În noiembrie anul trecut, în prima lună a războiului și în timpul strămutării masive a 1,1 milioane de oameni din nordul Gazei, ministrul israelian al Agriculturii și membru al cabinetului de securitate israelian, Avi Dichter (din formația politică Likud a premierului Benjamin Netanyahu), a folosit expresia „Gaza Nakba 2023”, înainte de a adăuga: „Așa se va termina!” „Acum lansăm Gaza Nakba. Din punct de vedere operațional, nu există nicio modalitate de a duce un război – așa cum încearcă IDF-ul să facă în Gaza – cu mase între tancuri și soldați”, a spus el.
- Miniștrii dreptei religioase ultra-naționaliste, care intenționează să reia prezența militară permanentă în Gaza și să reconstruiască așezările pe care guvernul lui Ariel Sharon le-a evacuat unilateral în 2005, susțin și ei de luni de zile ceea ce au numit „emigrare voluntară”, un eufemism pentru crearea unor condiții infernale pentru a-i forța pe cei din Gaza să părăsească Fâșia.
- Deplasarea populației din nordul Gazei, la începutul războiului, a fost primul exod major de populație, iar acum acesta a devenit normă. Oamenii pleacă, din casă în casă (sau adăposturi colective sau corturi) și din localitate în localitate, în funcție de intensitatea bombardamentelor sau a luptelor israeliene de la sol. Bombele și exploziile controlate au deteriorat sau distrus, de asemenea, majoritatea zonelor rezidențiale din nordul Fâșiei Gaza.
În ciuda importanței evenimentului și a simbolismului momentului, miercuri nu au existat demonstrații în masă, nici în teritoriile palestiniene, nici în diaspora.
- În Ramallah, sediul Autorității Palestiniene, mii de oameni au ocupat piața principală cu un steag palestinian mare și un steag negru împodobit cu o hartă a Palestinei istorice și o cheie – simbolul caselor abandonate în Nakba și al refugiaților care încă visează la ziua în care se vor întoarce acasă.
- Astfel, cuvântul „întoarcere” a fost afișat alături de steaguri, atât în arabă cât și în engleză.
Sursa El Pais
Citește și Studenții de la Oxford și Cambridge University protestează pentru Gaza