„Aurul negru” dezvăluie secretele din Amazon
Aurul negru, un alt tip de relicvă din subteran descoperită recent de oamenii de știință în Amazon
Potrivit revistei Science, cercetătorul Stéphen Rostain a descoperit în Ecuador la începutul anilor 2000 construcții din pământ și drumuri îngropate. Cartografierea cu tehnologia de ultimă oră, cu laser, a demonstrat că aceste situri fac parte dintr-o rețea densă de așezări și drumuri, ascunse sub dealurile împădurite ale Anzilor, în Valea Upano.
Cercetătorul Mark Robinson nu știa că se împotmolise într-o comoară din adâncuri
Împreună cu o echipă internațională de oameni de știință, cercetătorul Mark Robinson se afla într-o expediție într-o zonă îndepărtată de pădure din Iténez, nord-vestul Boliviei, aproape de granița cu Brazilia. Drumul nu a fost ușor. Ca sa evite varianta unui drum cu barca de 10 ore, au luat un avion de mici dimensiuni spre cel mai apropiat sat, Versalles, unde avionul a aterizat pe o pășune. De acolo, drumul a continuat cu o călătorie lungă prin pădurea tropicală, încălecând rădăcini noduroase și încercând să se ferească de ciupiturile armatelor de furnici. „Este cald, este umed, ești mușcat în mod constant”, spune Robinson, lector superior în arheologie la Universitatea din Exeter. Expediția avea o misiune clară: căuta „pământul întunecat amazonian” (Amazonian dark earth – ADE), cunoscut și sub denumirea de „aur negru” sau terra preta.
Ce este aurul negru
Aurul negru este un strat de pământ de culoare neagră precum cărbunele, cu o grosime care poate ajunge la 4 metri. El se găsește pe porțiuni de-a lungul bazinului Amazonului. Este intens fertil – bogat în materie organică în descompunere și nutrienți esențiali pentru culturile în creștere, cum ar fi azotul, potasiul și fosforul. Marea deosebire față de solurile nisipoase specifice pădurilor tropicale este că acest strat nu a fost depus în mod natural – el a apărut datorită eforturilor oamenilor din vechime; este o relicvă a epocii în care grupurile indigene au format o rețea sofisticată de așezări în aceste păduri tropicale.
Așa se face că în ianuarie 2024, oamenii de știință au anunțat redescoperirea unui oraș „grădină” dispărut de mult timp. Ascuns sub frunzișul pădurii tropicale din valea Upano din Ecuador se afla un centru urban vechi de 2.000 de ani. Este o așezare tipic urbană, cu piețe, cu străzi. (Citiți mai multe de la BBC News). Cercetărorii se întreabă dacă ar putea exista și alte așezări antice ascunse în Amazon.
Se crede că orașul-grădină ar putea ajuta producția în agricultură datorită solului vulcanic fertil al regiunii. În altă zonă a Amazonului, comunitățile indigene s-au bazat pe acest pământ (DAE) pentru a îmbunătăți productivitatea pământului lor. Acum există un interes din ce în ce mai mare pentru ,,secretele’’ acestor comuniăți, care ar putea ajuta societățile de astăzi la îmbunătățirea randamentelor culturilor, chiar și la combaterea schimbărilor climatice.
O influență ascunsă
Înconjurat de mirosurile și sunetele pădurii tropicale de la Versalles, în îndepărtatul Amazon, Robinson spune că ai putea fi tentat să crezi că te afli într-o sălbăticie puă. Dar nu este așa.
„Cu cât aflăm mai multe, este evident că nu ne aflăm într-o pădure virgină”, spune Robinson. „Oriunde ne uităm pe parcursul acestei călătorii deloc ușoare, găsim dovezi ale comunităților din vechime.”
În 2017, cercetările au arătat că arborii aclimatizați de om au șanse de cinci ori mai mari de a fi dominanți în Amazon decât cei sălbatici. Deși astăzi multe dintre comunitățile indigene din Amazon au dispărut, distruse de coloniștii occidentali și de bolile care i-au decimat, practicile lor agricole continuă să influențeze pădurea tropicală.
,,Sunt într-adevăr o mină de aur”, spune Robinson. Alături de semințe fosilizate și artefacte ceramice care datează de mii de ani, există indicii microscopice despre cum ar fi putut arăta pădurea tropicală cu mii de ani în urmă. Un indiciu sunt fecalele găsite în pădure: cristale minuscule descoperite în bălegar sugerează tipurile de animale care odată populau zona.
O istorie vie
Acest pământ a stârnit pentru prima dată interesul occidentalilor în anii 1870, când mai mulți oameni de știință au observat, independent unii de alții, straturi negre de sol care contrastau cu solul nisipiu sau roșcat care le înconjurau. Un explorator al vremurilor acelea l-a descris ca având o „textură lutoasă fină, neagră” și a remarcat că „împrăștiate peste el peste tot găsim fragmente de ceramică indiană, atât de abundente în unele locuri încât aproape că acoperă pământul”.
Cu toate acestea, modul în care au fost create ADE-urile a fost un mister. Oamenii de știință dezbat variantele posibile: ori aceste soluri au fost produse accidental – produsul generațiilor de indigeni care au aruncat gunoiul – ori sunt rodul unui proces intenționat de a îmbogăți solul pădurii tropicale și de a-i face terenul mai potrivit pentru agricultură.
În 2023, o echipă internațională de oameni de știință a combinat o analiză a structurii și compoziției ADE-urilor cu observațiile și interviurile cu comunitatea indigenă din Kuikuro – în sud-estul Amazonului, în centrul Braziliei – cercetătorii au concluzionat că aceste straturi ale solului au fost într-adevăr opera locuitorilor, și nu un proces natural.
Vârsta și distribuția acestor depozite de sol spun povestea ascensiunii și decăderii civilizațiilor indigene antice din Amazon. Cele mai vechi straturi ale acestor soluri negre au o vechime de aproximativ 5.000 de ani, dar „observăm mult mai multe (dovezi ale producției de ADE) cu aproximativ 4000 de ani în urmă”, spune Robinson. „Aceste modificari vorbesc despre o activitate intensă a comunităților, multe schimbări culturale”.
Puterea pământului negru
Cu toate acestea, abia acum aproximativ 2.000 de ani au atins apogeul, spune Robinson. Aceasta este vârsta medie a zăcămintelor negre care se găsesc pe o zonă largă din bazinul Amazonului. La acel moment, comunitățile erau mai mari și formau rețele vaste. Cu toate acestea, așezările în care oamenii produceau ADE descoperite aici nu au amploarea celor din orașul recent redescoperit din Ecuador.
Un motiv pentru aceasta ar putea fi puterea acestui pământ negru. În cadrul unui habitat abundent de junglă, îmbogățit de indigeni cu tot ce au nevoie – pomi fructiferi și sol bogat pentru culturile de cultură – Robinson crede că nu a fost nevoie ca oamenii să se îndrepte către agricultura la scară mai mare.
Dar cu aproximativ 500 de ani în urmă, ceva s-a întâmplat, producția de DAE scade simțitor.
Se crede că acest lucru reflectă consecințele sosirii lui Cristofor Columb pe pământul sud-american la 1 august 1498. Când a înfipt steagul Spaniei în Peninsula Paria din Venezuela, a marcat începutul unei „mari morți”. S-a estimat că 56 de milioane de indigeni au fost uciși în America până în 1600 – atât de mulți, încât a răcit clima Pământului.
O băgăție de carbon
Deși mulți dintre vechii locuitori ai Amazonului au dispărut de mult, moștenirea lor rămâne. În mod ciudat, nu toate ADE-urile pe care le-au lăsat în urmă au aceeași compoziție– de fapt, variază foarte mult, în funcție de ingredientele specifice folosite în diferite locații.
„Dar mecanismul de bază pentru crearea solurilor și îmbogățirea lor pare să fie similar”, spune Robinson. „Indigenii acționează direct în sol, începând cu propriile lor deșeuri”, spune el. Baza este compusă în mare parte din resturi alimentare, cu adaos de fecale și cărbune. Și acesta din urmă este cel care atrage din ce în ce mai mult atenția cercetătorilor.
Se dovedește că nu numai că ADE-urile sunt extraordinar de bogate în nutrienți, dar sunt puternic absorbante de carbon – cu până la 7,5 ori mai mult carbon în comparație cu solurile din jur. Pe măsură ce ADE se acumulează, carbonul rămâne prins în subteran, fiind stabil timp de sute de ani – blocând astfel sau întârziind intrarea în atmosferă.
Nu este clar de ce carbonul din ADE-uri se comportă în acest fel, dar oamenii de știință bănuiesc că are legăură cu „carbonul negru”, cunoscut și sub numele de „biochar”. Acest ingredient cheie este fabricat din material organic care a fost transformat în carbon aproape pur la temperaturi ridicate, în prezența puținului oxigen. Procesul nu emite la fel de mult dioxid de carbon ca producția de cărbune, dar duce la un produs negru fin, sfărâmicios, care a fost găsit în ADE-urile din Amazon.
Cititi si biochar