Secretarul General al ONU, Portughezul Antonio Guterres, reiterează apelul pentru o soluție cu două state pentru israelieni și palestinieni
Secretarul general al ONU Antonio Guterres a repetat astăzi, duminică 21 ianuarie 2024, apelul pentru soluția cu două state pentru Palestinieni și Israelieni
- Declarația a fost făcută la summitul G77+ China de la Kampala, Uganda, unde Guterres a subliniat faptul că refuzul palestinienilor de a adera la această soluție va prelungii la nesfârșit conflictul, caracterizat drept „o amenințare majoră la adresa păcii și securității globale”.
- Antonio Guterres a mai spus că operațiunile militare ale Israelului în Gaza „au răspândit distrugeri masive” și au ucis civili la „o scară fără precedent”, evidențiind cei 150 de lucrători ONU care au fost de asemenea uciși în Gaza.
- Reuniunea Grupului celor 77 plus China (G77+China) este cel mai mare grup de coordonare de țări din cadrul Națiunilor Unite. Forumul, considerat unul din cele mai puternice mecanisme ce funcționează în cadrul Națiunilor Unite, este alcătuit în prezent din 134 de țări membre – deși își păstrează identitatea ca G77+China, care a fost numărul său inițial – și reprezintă 80% din populația lumii.
- Soluția celor două state a apărut pentru prima dată în Mandatul Britanic asupra Palestinei și a fost făcut în anul 1937. Planul aloca arabilor cele mai sărace pământuri ale Palestinei, inclusiv deșertul Negev și zonele cunoscute astăzi ca Cisiordania și Fâșia Gaza, în timp ce cea mai mare parte a coastei și cele mai fertile terenuri agricole erau alocate evreilor. În consecință, propunerea de împărțire recomandată a fost respinsă de comunitatea arabă din Palestina și a fost acceptată de majoritatea conducerii evreiești.
- În anul 1947 ONU a venit cu o nouă propunere de împărțire, de această dată fiind vorba de o împărțire în trei. În urma acesteia, Ierusalimul era ținut separat, sub control internațional. Planul de împărțire a fost acceptat de Agenția Evreiască pentru Palestina și de majoritatea facțiunilor sioniste, care l-au văzut ca o piatră de temelie către expansiunea teritorială la un moment oportun. Comitetul Superior Arab, Liga Arabă și alți lideri și guverne arabe l-au respins pe baza faptului că arabii formau o majoritate de două treimi și dețineau majoritatea pământurilor. Ei au indicat, de asemenea, că nu sunt dispuși să accepte nicio formă de divizare teritorială, argumentând că aceasta a încălcat principiile autodeterminării naționale din Carta ONU. Ei și-au anunțat intenția de a lua toate măsurile necesare pentru a preveni punerea în aplicare a rezoluției. Ulterior, un război civil a izbucnit în Palestina și planul nu a fost pus în aplicare.
- Războiul arabo-israelian din 1948 pentru controlul terenului în litigiu a izbucnit la sfârșitul mandatului britanic, care s-a încheiat cu acordurile de armistițiu din 1949. Războiul a dus la fuga sau expulzarea a 711.000 de palestinieni, din teritoriile care au devenit ulterior statul Israel.
- După războiul arabo-israelian din 1967, Consiliul de Securitate al ONU a adoptat rezoluția 242, care cere Israelului retragerea din teritoriile ocupate în timpul războiului în schimbul „încetării tuturor pretențiilor formulate de statele beligerante” și „recunoașterii suveranității, integrității teritoriale a Israelului”. Organizația pentru Eliberarea Palestinei, înființată în 1964, a respins rezoluția, argumentând că aceasta reduce problema Palestinei la o problemă a refugiaților.
- Ulterior, de la mijlocul anilor `70 ai secolului trecut, soluția celor două state a fost readusă în discuție de atât de Statele Unite cât și de alți actori ai scenei politice internaționale. Principalul impediment în implementarea acesteia fiind liniile de demarcație de la care se va pleca. Pentru că liniile de demarcație respinse inițial de arabi, în 1947, acum ar putea fi un vis frumos pentru palestinieni.
- Înapoi în zilele noastre, soluția celor două state pare singura cale în soluționarea conflictului ce în curând împlinește 100 de ani. Dar pentru atingerea acestei căi vom avea nevoie de conducători moderați în ambele tabere, israeliană și palestiniană, moderați imparțial de un partener extern. Niciuna din cerințe nu este ușor de atins, dar niciuna nu este imposibilă.